Zmeul din basmele românești !

Petre Ispirescu, culegător de folclor vechi românesc, prozator, un intelectual al vremii, descrie foarte interesant in povestea ” Prâslea cel voinic și merele de aur” un …zmeu! Zmeu in multe limbi slave înseamnă ” șarpe”. Nu numai în această poveste se face vorbire despre o ființă neumană. Zmeul din basmele românești și mai ales zmeul zmeilor apare chiar alaturi de o zmeoaică, legendele străvechi povestite de bătrânii satelor amintesc și de o parte feminină a acestei ființe. Deci vorbim despre o specie. Acum in basme zmeul este descris ca o ființă care are gheare lungi. Trei la număr. Poate zbura, are o pereche de aripi, este o ființă masivă mult mai înaltă decât oamenii, se hrănește cu carne( basmul spune că de om dar nu este așa). Este o ființă carnivoră intr-adevăr dar nu mănâncă oameni. Zmeul are o piele solzoasă și apare evident îmbracat cu straie scumpe în basme. Comunică cu Prâslea spre exemplu printr- un limbaj articulat și locuiește pe “Tărâmul de Dincolo”. Se înteleg chiar foarte bine unul pe celălalt. Acest tărâm se spune în basm și unde e situat. Este intr- o prăpastie, intr-un aven, undeva adânc sub pământ. Zmeii au castele și grădini cu plante luxuriante. Astea toate sunt descrise în basmele românești. Tot ceea ce v-am sintetizat aici. Ei, bine în povestea mai sus menționată ce credeți că fură din gradina împăratului?! Merele de aur! Deci au nevoie nu de mere propriu zis, ci de materialul din care sunt de fapt merele. De aur! Întâlnirea dintre oameni și Draconieni este foarte interesant descrisă în aceste basme românești. Vedeți, nu cu un reptilian se întâlnește Prâslea ci cu un Draconian. De ce? E mare, masiv, cu pielea solzoasă, zboară, are o coadă, mănâncă carne, poarta haine scumpe, nestemate, totul este opulent, castele majestoase și grădini subpământene și aur. Mult mult aur! Cine erau acești zmei? Lorzii Draconieni ! Mulțumesc că mă urmăriți !