Stirul, doar o buruiana?

Știrul este o adevărată buruiană minune, cunoscută foarte bine de bunicii noștri de la sate. Deoarece sunt nenumărate specii diferite de știr, vom încerca să vorbim în general de cele mai cunoscute la noi în țară, precum știrul mic (Amaranthus blitum), știrul de ogoare (Amaranthus hypocondriacus), știrul prost (Amaranthus lividus), știrul roșu (Amaranthus paniculatus), știr alb (Amaranthus albus) sau știrul sălbatic (Amaranthus retroflexus). Oricare ar fi numele și specia, știrul este folosit încă din Antichitate când era consumat ca o legumă. Cum ne hrănește: Știrul (Amaranthus sp.), cunoscut și sub denumirea de amaranth, este o plantă valoroasă pentru consum. Profilul său nutritiv este bogat în vitamine, minerale și compuși esențiali, printre care se numără: proteine, fibre, carbohidrați, grăsimi, vitamine și minerale. Mai multe detalii despre profilul nutritiv al Știrului, puteți găsi în cartea Natura Ne Hrănește. Unde o găsim: În România, știrul poate fi găsit pe terenuri agricole, grădini, pajiști, ogoare, margini de drum sau cale ferată. Preferă soluri argiloase, dar se poate adapta la o varietate de condiții, putând crește și în soluri sărace, alcaline sau acide. În funcție de specie, vom găsi știr crescând până la altitudini de 1000 metri. De exemplu, știrul roșu este uneori chiar cultivat în grădinile țărănești pentru întrebuințările sale preponderent alimentare, îndeosebi pentru ciorbe și umpluturi de plăcinte coapte pe vatră sau la tigaie. Știrul sălbatic crește în mijlocul culturilor de la altitudini joase și este considerat dăunător. Știrul verde preferă terenurile necultivate sau viile de la sate, dar îl găsim pe alocuri și cultivat pentru întrebuințări culinare. În trecut, era folosit și ca plantă medicinală, cu efect terapeutic. Cum o recunoaștem: În principal, știrul este o plantă cu frunze ovale sau lanceolate, verzi sau purpurii, cu margini netede și tulpini drepte, înalte și viguroase care, în funcție de specie, pot atinge până la 2 metri înălțime. Florile sunt diferite în funcție de specie, pot fi purpurii, roșii, aurii sau verzi, pendule sau drepte, dense, piramidale, sub formă de mănunchiuri. În cazul știrului alb (Amaranthus albus L.), frunzele sunt înguste și florile verzi. Rădăcinile de știr sunt pivotante și puternice. Perioada de înflorire poate varia în funcție de specie, dar în general, știrul înflorește în timpul verii și toamnei (iunie-octombrie). Semințele sunt mici, negre, maro, roșii sau chiar aurii, în formă de sferă; la unele specii de știr pot fi lucioase. Cum o culegem: Știrul poate fi recoltat în diferite etape ale dezvoltării sale pentru diferite scopuri. În general, recoltarea se produce din perioada primăverii până în toamnă, în funcție de specie și scopul recoltării. Frunzele de știr pot fi recoltate când sunt tinere și suculente, înainte ca planta să înflorească. Asta înseamnă în perioada primăverii. Florile pot fi, de asemenea, consumate în salate sau gătite. Se vor recolta în perioada înfloririi, adică vara și toamna. Semințele de știr sunt o sursă importantă de proteine, fibre și minerale. Acestea pot fi recoltate atunci când sunt mature și au culoarea caracteristică speciei (de obicei negre, maro sau aurii). Atenție! Se poate confunda cu: În România cresc aproximativ 70 de specii de Amaranthus, care se pot confunda între ele foarte ușor. Totuși, nu există riscuri în acest sens. Precauții de consum: Știrul este în general considerat sigur pentru consum în cadrul unei diete echilibrate. Cu toate acestea, există câteva precauții și considerații pe care trebuie să le aveți în vedere înainte de a include știrul în alimentație. Spre exemplu, dacă vă știți cu alergie la alte plante din familia Amaranthaceae, precum spanacul sau sfecla, este posibil să dezvoltați o reacție alergică și la știr. Mai mult de atât, este bine de știut că știrul conține oxalați – compuși organici care pot crește riscul de formare a pietrelor la rinichi. Așadar, dacă aveți o predispoziție la boli renale sau o istorie cu pietrele la rinichi, limitați pe cât posibil consumul de știr. Rețetă de Ciorbă țărănească de știr cu linte Timp de pregătire: 20-30 minute Timp de gătire: 40 minute Timp total de preparare: 60- 70 minute Porții: 3-6 Ingrediente: ● 1 ceapă mică tocată mărunt ● 3 căței de usturoi ● 2 linguri de ulei vegetal ● 1 cană de linte ● 1 roșie medie ● 2 mâini de frunze tinere de știr roșu ● borș pentru acrit ● sare și piper după gust ● mărar, pătrunjel și leuștean, după gust ● ardei iute (opțional) ● 1 litru de apă Ustensile necesare: ● oală ● tocător ● cuțit ● lingură Mod de preparare: Savurați o ciorbă clasică de știr, acrită cu borș, ca la bunica. Iată cât de ușor se poate prepara! Pasul 1: Spălați cu atenție frunzele de știr și alegeți-le doar pe acelea care sunt proaspete și tinere. Stoarceți foarte bine excesul de apă și tăiați-le în fâșii late de aproximativ 3 centimetri. Pasul 2: Spălați, curățați și tăiați cubulețe ceapa, usturoiul și roșia. Pasul 3: Într-o oală mare, adăugați 2 linguri de ulei vegetal și căliți ceapa verde cu usturoiul. Pasul 4: Adăugați și roșiile tăiate peste și amestecați. Pasul 5: Spălați lintea cu puțină apă și adăugați-o apoi în oală împreună cu 8-10 căni de apă (aproximativ 1 litru, 1 litru și 200). Puneți sare și piper după gust și lăsați să fiarbă pentru 15-20 minute, până când lintea începe să se înmoaie. Pasul 6: Adăugați frunzele de știr și dați focul la minimum. Lăsați să mai fiarbă pentru alte câteva minute Pasul 7: Adăugați și borșul și mai lăsați să dea în clocot de 2 ori. Amestecați și mai adăugați sare și piper după gust. Pasul 8: Presărați mărarul, pătrunjelul și leușteanul tocat. Mod de servire: Serviți fierbinte cu sau fără ardei iute, după dorință. Se poate păstra rece la frigider pentru 2-3 zile și se poate reîncălzi înainte de servire.