STICLA

Stau așa și mă tot întreb, cum a apărut sticla asta? Este un produs fabulos numai prin prisma faptului că asigură o protecție termică și ce uluitor este să privim prin ea afara din casă, fiind transparentă. Oricum, există unele relatări istorice cum că ar fi existat în Egipt cu 5000 de ani înainte de Cristos. Prin China poate, apoi fenicienii care au produs și comercializat sticlă însă eu mă întreb altceva. Întrebarea mea este, cum? Cum și-au imaginat așa ceva atunci? Căci uite, dacă vorbim despre o altă invenție majoră și anume roata, să zicem că omul primitiv observa natura, mediul înconjurator. Bătea vântul, o formă, un disc din lemn, poate o frunză uscată sub forma de cerc se învârtea și o lua la vale și el, omul, observa și își imagina cum ar fi să folosească o roată. Poate că ar fi putut descoperi roata. Poate! Dar cum a descoperit sticla? Căci tu ca om, stând liniștit așa, pe o piatră, pe un deal in iarba să zicem și gândind cum poți să te gândești la ceva transparent pe care să o numești sticlă? Și să te gândești că dacă topești nisip la 1500 de grade ăla se topește dar în ce curge? Intr-o tavă în ceva, trebuia apoi o formă din ceva dar sticla lichidă să nu topească și acel ceva. Cum și-a imaginat că trebuie să adauge și dolomită la sticla topită? Dar cum realiza temperatura de topire? Dar de unde găsea dolomită, căci hai sa zicem nisipul era mai frecvent întâlnit îl mai vedea, mai umbla pe el, îl mai lua în mâna privind cristalele de cuarț, observând consistenta lui diferită cumva de a pământului dar cum găsea dolomita? Căci nici eu nu știu, dacă merg așa pe coclauri și găsesc dolomită, că aia e …dolomită. Și nu mai discutăm că dacă vrem să obținem geam de-asta de sticla cum avem toți la ferestre, trebuie ca sticla lichidă să plutească în stanium. Na belea…! “Procesul de fabricare a sticlei începe cu un amestec de materii prime care include ingrediente esențiale: nisip cuarțos, carbonat de sodiu, calcar și dolomită. După o amestecare îndelungată la temperaturi de peste 1500 grade Celsius , bulele sunt eliberate, iar panglica de sticlă topită începe să plutească deasupra unei băi de staniu lichid pentru a facilita în mod eficient obținerea unor suprafețe plane și paralele”.