Sfântul IERONIM

Există o sculptură a lui Michelangelo din anul 1513 care îl înfățișează pe Moise după ce ar fi primit poruncile domnului pe cele două tăblițe. Moise este reprezentat foarte straniu. Are două coarne pe cap! În 386 e.n., Ieronim s-a stabilit la Betleem, unde avea să rămână tot restul vieţii. El a fost însoţit de un grup restrâns de discipoli fideli, printre care s-a numărat şi Paula, o femeie bogată care provenea din nobilimea de la Roma. Paula adoptase un mod de viaţă monahal în urma predicării lui Ieronim. Cu sprijinul ei financiar, a fost construită o mănăstire sub îndrumarea lui Ieronim. Aici el şi-a continuat studiile şi a desăvârşit cea mai mare realizarea a vieţii sale. Şederea în Palestina i-a dat lui Ieronim posibilitatea de a învăţa mai bine ebraica. El a plătit mai mulţi profesori evrei care să-l ajute să înţeleagă unele aspecte mai dificile ale limbii ebraice. Dar chiar şi cu un profesor nu era deloc uşor. Iată ce a spus Ieronim cu privire la unul dintre profesorii săi, pe nume Baraninas din Tiberiada: „Câtă nelinişte şi cheltuială pentru ca Baraninas să mă înveţe noaptea“. De ce învăţau ei noaptea? Deoarece lui Baraninas îi era teamă de cum va privi comunitatea evreiască asocierea lui cu un „creştin“. Pe timpul lui Ieronim, evreii râdeau de străinii care vorbeau ebraica din cauză că aceştia nu puteau pronunţa corect sunetele guturale. Cu toate acestea, Ieronim a făcut eforturi susţinute şi a reuşit să stăpânească aceste sunete. De asemenea, el a transliterat în latină foarte multe cuvinte ebraice. Acest pas nu numai că l-a ajutat să-şi amintească cuvintele, dar a şi păstrat pronunţarea evreiască din perioada respectivă. Pentru Scripturile ebraice, Ieronim intenţiona să aibă ca bază de traducere Septuaginta. Această versiune grecească a Scripturilor ebraice, tradusă iniţial în secolul al III-lea î.e.n., a fost considerată de mulţi ca fiind inspirată direct de Dumnezeu. De aceea, Septuaginta s-a bucurat de o mare răspândire în rândul creştinilor de atunci care vorbeau limba greacă. Însă, pe măsură ce avansa cu lucrarea sa, Ieronim găsea inconsecvenţe în manuscrisele greceşti, asemănătoare celor întâlnite de el în latină. Ieronim era din ce în ce mai dezamăgit. În cele din urmă a ajuns la concluzia că, pentru a realiza o traducere fidelă, trebuia să lase deoparte manuscrisele greceşti, inclusiv mult lăudata Septuaginta, şi să meargă direct la textul ebraic original. Această hotărâre a stârnit proteste. Ieronim a fost etichetat de unii ca falsificator de text, blasfemator al lui Dumnezeu, care a renunţat la tradiţiile Bisericii în favoarea evreilor. Până şi Augustin, cel mai de seamă teolog creştin al vremii, a intervenit pe lângă Ieronim, cerându-i să se întoarcă la textul Septuagintei: „Dacă traducerea dumitale începe să fie citită mai des în multe biserici, ar fi regretabil ca la citirea Bibliei să apară diferenţe între bisericile latineşti şi cele greceşti“. Într-adevăr, lui Augustin îi era teamă că Biserica s-ar fi putut scinda dacă bisericile din Occident ar fi folosit textul latinesc al lui Ieronim, care avea la bază textele ebraice, în timp ce bisericile greceşti din Orient ar fi folosit în continuare versiunea Septuaginta.b În plus, Augustin şi-a exprimat îndoiala în ce priveşte renunţarea la Septuaginta în favoarea unei traduceri pe care numai Ieronim o putea apăra. Care a fost reacţia lui Ieronim? Aşa cum era de aşteptat de la un om cu firea lui, Ieronim şi-a ignorat criticii. El a tradus în continuare direct din ebraică, iar în jurul anului 405 e.n. a terminat de tradus Biblia în latină. După mai mulţi ani, traducerea lui a fost numită Vulgata, nume care face aluzie la o versiune general acceptată (în latină vulgatus înseamnă „obişnuit, popular“). În Cartea Exodului, Moise primește legea după ce a văzut slava lui Dumnezeu. Dumnezeul lui Israel afirmă că Moise nu putea să-i vadă fața și să trăiască. Mai degrabă, lui Moise i se spune să stea în crăpătura unei stânci. Când Dumnezeu trece, Moise îi vede spatele, nu fața. Când Moise coboară din Sinai cu cele două table ale legii, el este vizibil schimbat. Expresia cheie este că „Moise nu știa că pielea feței lui strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu” (Exod 34:29, ESV). În originalul ebraic, cuvântul folosit pentru a însemna această schimbare în înfățișarea lui Moise este QA-RAN. Ieronim traduce expresia prin “cornuta esset facies”, literal „fața (lui) era cornută”. Qa-ran are și o pronunție in ebraică foarte interesantă. Se pronunță ” kaw-ran”! Eu mă îndoiesc că kaw-ran ar însemna raze strălucitoare si sunt sigur că Ieronim a tradus foarte bine. Și mai mult înțelegea foarte bine cu cine s-a întâlnit Moise pe vârful muntelui Sinai. Traducerea corectă este exact așa: ” Moise nu știa că avea coarne când a coborât de pe munte” ! Coarne de cornută !