Fără SPERANȚĂ !

Fiecare dintre noi are o viață. Fiecare dintre noi își trăiește propria sa viață. Cu greutăți, cu bucurii, cu lipsuri, cu împliniri, cu bune și cu rele cu toții trecem prin acestea. Îmi aduc aminte de o poezie de-a mea mai veche care începe cam așa: “Mereu alergăm, mereu căutăm, Suferim și plângem când ne doare, Urcând pe poteci istovitoare, Căutand mereu…” ! Fiecare dintre noi, căutăm câte ceva în această lume. Căutăm iubire, căutăm un echilibru, căutăm o viață mai bună, căutam să aflăm ce este cu noi în acest mare Univers, căutăm pe Dumnezeu, căutăm liniștea spiritului și evoluția propriei noastre conștiințe. Căutăm să nu trecem prin viața asta inutil și să lăsăm o amprentă a existenței noastre pentru ca cineva să își amintească de noi. Să ne facem o viață mai bună! La asta ne gândim mereu, în fiecare secundă. Să avem o viață mai bună! Putem trăi câteva luni chiar fără hrană, putem trăi fără apă câteva zile. Putem trăi și fără să respirăm câteva minute. Dar nu putem trăi nici o clipă fără Speranță!